„Stai în banca ta!” – sună cunoscut? De câte ori am fost avertizați să nu ieșim în evidență, să nu ne exprimăm prea tare opiniile, să nu deranjăm? Dar cât de folositoare este această atitudine? Ne ajută sau mai mult ne încurcă?

Eu am trăit o mare parte a vieții mele în acord cu această idee. Am fost fetița ascultătoare, care nu făcea valuri, care nu atrăgea atenția. Dar cumva am simțit că nu îmi doresc ca și copiii mei să crească la fel, cumva am simțit că ceva lipsește. Văd cum fiica mea vorbește liber, fără rețineri, și, deși asta poate deranja adulții din jur care sunt obosiți de toate obligațiile pe care singuri și le fac, eu o ascult, o încurajez să se exprime așa cum mi-aș fi dorit să fiu și eu încurajată.

Mi-a fost greu să scriu, încă îmi este greu pentru că mă gândesc mereu la “stai în banca ta, vorbești prea mult” și mă gândesc că nu am nimic de spus. Dar nu e adevărat, am ceva de spus, am o poveste de împărtășit. Îmi doresc să transmit că viața nu înseamnă doar să supraviețuiești, ci să trăiești cu adevărat, că merită să ne dăm voie să fim așa cum suntem, să nu mai stăm în banca noastră. Să îndrăznim să ne exprimăm, să ne implicăm, să îndrăznim să creăm și să ne bucurăm de ceea ce realizăm, chiar dacă suntem la început și nu ne iese perfect.

Știu că se discută mult în ultima vreme despre autenticitate, este un subiect la moda dar faptul că este pe buzele tuturor nu înseamnă că este și înțeles. Și cel mai trist mi se pare faptul că ar putea să-i scadă valoarea, pentru că a fi autentic cred că este esenial pentru creșterea stimei de sine, pentru găsirea vocii tale și pentru a trăi viața pe care ți-o dorești.

Faptul că îndrăznim să fim și să visăm poate fi suficient pentru a aprinde scânteia motivației și pentru a ne face să acționăm. Să ne dăm voie să învățăm lucruri noi, să ne dăm voie să ne cunoaștem, să înțelegem la ce suntem buni, ce ne dă energie și ce ne obosește, să ne dăm voie să fim începători, să nu fim perfecți, să ne dăm voie să nu știm dar să ne dorim să descoperim.

Am observat cum odată cu trecerea anilor vine și renunțarea. Renunțăm la pasiunile noastre, la visurile noastre, doar pentru că avem impresia că suntem prea în vârstă pentru ele. Dar cred că nu e niciodată prea târziu să ne reactivăm visurile și să fim curioși să ne redescoperim.

1. Începe cu lucruri mici: Nu trebuie să faci un salt uriaș din prima. Începe prin a-ți stabili obiective mici și realizabile și acționează pas cu pas către ele. Fie că este vorba despre începerea unei noi activități sau despre exprimarea deschisă a opiniei tale într-o situație socială, fiecare pas contează.

 

2. Ieși din zona ta de confort: Cele mai mari transformări vin atunci când ne împingem dincolo de limitele noastre. Încercă să faci ceva ce te sperie puțin sau care te provoacă să crești. Poate fi vorba despre participarea la un eveniment social nou sau despre încercarea unei activități pe care ai evitat-o până acum.

 

3. Caută suport și încurajare: Vorbește cu prieteni sau cu un coach despre obiectivele tale și despre temerile tale. A avea sprijinul și încurajarea altor persoane poate face o diferență semnificativă în motivația ta de a acționa.

 

4. Fă un plan și pune-l în aplicare: Stabilește obiective clare și dezvoltă un plan de acțiune pentru a le atinge. Fii consecvent și disciplinat în urmărirea acestor obiective și vei observa progrese treptate în drumul tău către autenticitate și împlinire.

 

5. Învață din eșecuri și ajustează: Eșecurile sunt inevitabile în procesul de creștere și schimbare. În loc să te descurajezi, folosește-le ca pe o oportunitate de învățare. Analizează ce nu a funcționat și ajustează-ți abordarea în consecință.

 

Trecerea de la a sta în banca ta la a îndrăzni să acționezi poate fi un proces provocator, dar cu potențialul de a aduce schimbări semnificative și împlinire personală.

Îmbrățișează bucuria

Eu cred că viața înseamnă bucurie, că cele mai interesante lucruri le realizăm în relații cu alți oameni, și că încrederea în sine este cheia către crearea unei vieți care să ne placă la nebunie. În ciuda provocărilor și a vocilor care încearcă să ne reducă la tăcere, fiecare dintre noi poate contribui cu ceva valoros.

 

Haideți să ne dăm voie să fim noi înșine și să ne urmăm visurile, chiar dacă uneori ne simțim descurajați sau copleșiți de provocări (despre provocări într-un articol separat). Haideți să descoperim împreună despre cum să devenim următoarea noastră variantă, despre cum să ne creștem stima de sine astfel încât să ne putem bucura de unicitatea noastra, de viața noastră, de relațiile noastre.

 

Dacă nu mai vrei nici tu să stai în banca ta, urmarește newsletter-ul și lasă-mi un comentariu, m-ar bucura tare să-mi povestești dacă tu ai fost pus să stai în banca ta.